PROIECTUL TRANSFRONTALIER

Monitoring of public participation in higher education system governance in EP countries (Ukraine, Belarus, Moldova)

  În perioada august-decembrie 2015 Agenția pentru Expertiză Socială şi Politică din Lituania în cooperare cu Institutul ProMemoria şi Institutul de Dezvoltarea a Educaţiei (Ucraina)  a realizat un studiu asupra proceselor de democratizare a sistemului de învățământ superior şi implicarea instituțiilor societății civile în organizarea și funcționarea structurilor de conducere a universităților în trei țări ale Parteneriatului Estic – Republica Moldova, Belarus şi Ucraina. Scopul proiectului este determinat de gradul diferit de participare a țărilor Parteneriatului Estic în Spațiul European al Învățământului Superior şi necesitatea diseminării bunelor practici de antrenare a partenerilor sociali și a părților interesate de educație în guvernarea universităților, îmbunătățirea controlului societății civile asupra respectării de către agențiile guvernamentale și administrațiile instituțiilor de învățământ superior a legislației și obligațiilor internaționale.

  În ceea ce privește controlul public asupra învățământului superior, inclusiv reformele în desfășurare, situația actuală este caracterizată de experți în categorii ca lipsa totală, în cazul Republicii Belarus şi insuficientă în diverse proporții, pentru cazul Ucrainei şi Republicii Moldova. Astfel, în Republica Belarus Codului Educației, adoptat la 1 septembrie 2011, nu mai conţine termenul de "autoguvernare studențească", nici norme care ar stipula statutul acestor structuri în organele de conducere a universităților, competențele lor, procedura de formare și organizare. Drept urmare, în Belarus rețeaua organizațiilor de autoguvernare studențească şi rolul lor în viața universităților este strict limitată. În funcție de universitate, diferă denumirea organizațiilor studențești, ca şi structura şi competențele lor, iar un sistem unificat de guvernare studențească funcționează doar în cămine în calitate de "consilii studențești". Conform raportului Comitetului Independent Bologna (Belarus), care este partenerul studiului, alegerile în organele studențești în această țară nu sunt alegeri libere şi universale a reprezentanților asociațiilor studențești, fiind adesea o simplă formalitate pentru aprobarea candidaturilor înaintate de administrație. Deciziile luate de Consiliul de student în activitatea lor, nu sunt valabile fără aprobarea administrația universității, şi nu au nici un impact real asupra vieții universitare, cu excepția domeniului de organizare a activităților de agrement şi sport. Organizațiile primare ale Uniunii Republicane a Tineretului (Белорусский республиканский союз молодежи – un analog al Komsomolului sovietic) în instituțiile de învățământ superior nu pot fi considerate asociații obștești independente și organisme de autoguvernare studențească fiind constituite şi finanțate (inclusiv prin fonduri secrete) de administrația de stat pentru ași sprijini politica oficială de tineret în instituțiile superioare de învățământ. De altfel, pentru a menține componenţa organizațiilor Uniunea Republicană a Tineretului a recurs la diverse metode de presiune asupra elevilor.

  Raportul pârții ucrainene notează că domeniul învățământului superior în Ucraina este în prezent în stare de tranziție. Noua lege Privind învățământul superior, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2014, a inițiat o nouă etapă de reforme. Totuşi, Consiliului Național al Reformelor consemnează, că multe aspecte ale reformelor rămân fără un sprijin legislativ adecvat, creând așa-numitele spatii normative inactive. De altfel, şi în cazul normelor care au suport legislativ complet, adesea, diferă de aplicarea lor în practică. În conformitate cu articolul 42 a Legii, în fiecare instituție de învățământ superior, indiferent de statutul lor de proprietate rectorii sunt aleși prin alegeri directe şi vot secret, asigurând acest drept cadrelor didactice cu normă întreagă (nu mai puțin de 75% din numărul total de alegători), reprezentanților aleși din rândul personalului (nu mai mult de 10%) și studenților (nu mai puțin de 15% din numărul total de alegători). Astfel, începând cu toamna anului 2014, s-au desfășurat peste 40 alegeri directe ale rectorilor, inclusiv în cele mai mari universități (Universitatea Națională din Kiev „Taras Shevchenko” sau Institutul de Aviație din Harkov) aceasta fiind o practică relativ nouă pentru Ucraina. Universitățile au, de asemenea, dreptul de aşi modifica propria structură organizatorică și de a înființa instituții de învățământ sau științifice separate, precum și întreprinderi pentru desfășurarea activităților inovaționale sau productive. Politica de personal este, de asemenea, pe deplin în competența instituțiilor de învățământ superior, cu excepția problemei salariului minim garantat, care este determinată de stat.

  În cazul Republicii Moldova, raportul consemnează progresele determinate în mod direct de adoptarea noului Cod al Educației, în iulie 2014, care a stabilit cadrul legal al reformelor și modernizării sistemului educațional în contextul proceselor de integrare europeană a Republicii Moldova şi în conformitate cu rigorile Procesului de la Bologna, și Strategia Educaţia 2020 propusă discuției publice în septembrie 2013. Punctele cheie ale Codului Educaţiei stipulează mecanismele autonomiei instituțiilor de învățământ, în paralel cu creșterea responsabilităților publice, realizată prin crearea şi funcționarea structurilor de gestionare și administrare colectivă. Au fost definite principiile fundamentale de organizare ale instituțiilor de învățământ superior, indicate structura organelor de conducere, precizată lista autorităților care exercită controlul în domeniul educației, precum și competențele lor. Codul prevede că instituțiile de învățământ superior au statut de autonomie universitară, iar în conformitate cu această prevedere a legii (art.79), „autonomia universitară constă în dreptul comunității universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăților academice fără niciun fel de ingerințe ideologice, politice sau religioase”. De asemenea, legea prevede că autonomia universitară, la fel, vizează domeniile conducerii, structurării şi funcționării instituției, activității didactice şi de cercetare științifică, administrării şi finanțării instituțiilor. În aceste scopuri, în structurile de conducere a instituțiilor de învățământ superior au fost fondate Consilii pentru dezvoltare strategică instituțională,  la fel, legea conţine reglementări care definesc detaliat funcțiile și competențele organelor de autoguvernare a studenților.

  În acest context, Republica Moldova, își desfășoară activitatea o serie de asociații studențești în calitate de organizații de autoguvernare studențească sau organizații ale societății civile, reprezentând la nivel universitar și național interesele comunității studenților. Principalele probleme cu care acestea se confruntă sunt bariere administrative în procesul de înregistrare statutului juridic al organizațiilor studențeștii în calitate de organizații ale societății civile, şi prin urmare dificultăți în accesarea/atragerea de fondurilor programelor internaționale, lipsa autonomiei financiare în cadrul sistemului administrativ al universităților.

  Este de menționat că în practica de administrare şi baza normativă conform cărora activează instituțiile de învățământ superior din Republica Moldova nu a fost atestată/prevăzută activitatea Consiliilor de supervizori (în ţările occidentale Supervisory Board), deşi acest organ ar putea fi un instrument eficace în organizarea și perfecționarea procesului de învățământ, îmbunătățirea bazei tehnico-materiale a instituțiilor de învățământ superior, accesarea şi atragerea fondurilor extrabugetare etc.

*This document has been produced with the financial assistance of the European Union. The contents of this document are the sole responsibility of Agency for Social and Political Expertise(Lithuania)/ Institute of Social History (Moldova) and can under no circumstances be regarded as reflecting the position of the European Union.