Masa rotundă
MEMORIA CONFLICTULUI DE PE NISTRU: IERTARE ȘI RECONCILIERE PRIN CREDINȚA CREȘTINĂ
21 mai 2011
La fel, vezi comentariul Agenției de Presă Infotag
Articolul dlui Prof. Anatol Petrencu pe http://anatolpetrencu.md/?p=2837
Reportajul realizat de Jurnal de Chișinău .
Masa rotundă de la Varniţa - un inedit eveniment ştiinţific dedicat problematicii transnistrene
Dr. Sergiu Tabuncic
Memoria conflictului de pe Nistru: iertare şi reconciliere prin credinţa creştină, este tema Mesei rotunde, organizată pe data de 21 mai 2011 în comuna Varniţa de către Institutul de Istorie Socială „ProMemoria” şi Asociaţia Veteranilor de Război din R.Moldova (1992), cu susţinerea Mănăstirii Noul Neamţ (Chiţcani). Lucrările s-au desfăşurat în sala de conferinţe a primăriei, participanţii la eveniment fiind reprezentanţi ai mediului ştiinţific şi ai societăţii civile de pe ambele maluri ale Nistrului, animaţi de ideea că iertarea creştină poate contribui la apropierea comunităţilor de pe cele două maluri ale Nistrului în perspectiva rezolvării diferendului transnistrean.
Cuvântul de salut şi de deschidere a manifestării a fost rostit de moderatorii acestei mese rotunde – dl profesor Anatol Petrencu, director al INIS „ProMemoria” (Chişinău) şi dl Grigorii Volovoi, redactor-şef al ziarului „Novaia Gazeta” şi director al postului de radio „Novaia Volna” (Tighina). Ei au subliniat importanţa temelor incluse în programul mesei rotunde, atât pentru cei ce iau parte direct la întrunire, dar şi pentru informarea unor largi segmente ale societăţii, pentru a face faţă problemei integrităţii teritoriale a R. Moldova.
Programul de lucru propriu-zis al reuniunii a început cu prezentarea referatului doctorului în teologie şi istorie Nicolae Fuştei, întitulat Iertarea – o virtute creştină. Raportorul a avut ocazia să contureze o imagine a fenomenului iertării, abordat din perspectiva credinţei creştine. Publicul a asistat la o autentică pledoarie teologică pe acest subiect, reflecţiile, consideraţiile şi încheierile colegului nostru atrăgând interesul deplin al persoanelor prezente la eveniment. N. Fuştei a vorbit despre iertare ca despre una din cele mai autentice virtuţi creştine, subliniind că biserica ne îndeamnă să iertăm în chip desăvârşit, complet, şi nu condiţionat sau parţial.
Această semnificaţie adâncă a iertării creştine, ce are un caracter absolut şi exprimă necesitatea de a ierta ceea ce nu poate fi iertat, raportorul a relevat-o în chip apodictic de mai multe ori în cuprinsul comunicării sale. Pe această lege a iertării pure, imperative, este fondat creştinismul, iertarea creştină fiind privită ca o treaptă spre plenitudinea pe care numai Domnul Iisus o poate ajunge. N. Fuştei şi-a exprimat încrederea că o apropiere mai strânsă de Dumnezeu, care este acelaşi pentru creştin-ortodocşii de pe ambele maluri ale Nistrului, ar duce la o mai rapidă împăcare a acestora, împăcarea fiind şi ea un element important al învăţăturii credinţei creştine.
Anticipând puţin partea a doua a mesei rotunde, dedicată discuţiilor pe marginea referatelor prezentate, vom menţiona că majoritatea intervenţiilor au avut conexiuni tocmai cu cele două componente ale credinţei creştine, iertarea şi împăcarea, invocate în tema reuniunii şi a comunicării dlui N. Fuştei. El a reuşit în cadrul acestor dezbateri să aducă noi comentarii utile, menţionând totodată necesitatea de cultivare a comportamentului moral-religios şi de educare, pe lângă virtutea iertării, şi a altor virtuţi creştine. Suntem convinşi că judecăţile de valoare ale comunicării sale vor reţine trează atenţia cititorului, care va trage foloase din această lectură.
Următoarea comunicare a fost ţinută de profesorul Filialei din Tiraspol a Academiei Interregionale de Management a Personalului Anatolii Vengherenco, titlul acesteia fiind Probleme social-economice comune şi premisele reconcilierii. Raportorul s-a referit la necesitatea dezvoltării unor condiţii economice optime care să garanteze integrarea diverselor categorii şi grupuri sociale într-un viitor stat moldovenesc reîntregit. Au fost semnalate elemente ce scot în vileag starea precară a economiei din regiunea pruto-nistreană a R. Moldova, arătându-se, în acelaşi timp, şi vulnerabilităţile pe care le prezintă sectoarele economiei raioanelor din stânga Nistrului. S-a constatat că guvernarea de la Chişinău nu a reuşit să asigure o dezvoltare economică durabilă, atractivă pentru populaţia şi oamenii de afaceri din zona transnistreană. În încheierea discursului, A. Vengherenco a relevat că eficienţa economică pe care ne-o dorim cu toţii va oferi un suport real pentru reîntregirea statului şi soluţionarea problemelor cu caracter social.
Cea de-a treia comunicare, Memoria colectivă - semnificaţia şi căile reconcilierii, a fost prezentată de doctorul în istorie Ludmila Cojocaru, cercetător ştiinţific al INIS „ProMemoria”. Raportoarea a izbutit să traseze coordonatele esenţiale ale unei teme dificile, şi anume: sensul noţiunii de reconciliere după literatura de specialitate; punctele până la care pot ajunge strategiile de reconciliere în comunităţile post-conflict; identificarea măsurilor de susţinere a proceselor de reconciliere şi de diminuare a consecinţelor traumatizante la nivel de societate şi cel individual; identificarea mijloacelor disponibile în vederea apropierii procesului de reconciliere.
Dna L. Cojocaru a menţionat că reconcilierea cu trecutul este un proces complex şi îndelungat, dar care este absolut indispensabil în demersurile de soluţionare a conflictelor. Amintirea războiului de pe Nistru din 1992 este marcată de emoţii, îndurerare, deznădejde şi amărăciune. Reconcilierea este o acţiune plină de riscuri, mai ales din cauza sentimentului de nesiguranţă inoculat de regimurile politice de pe ambele maluri ale Nistrului, din ultimele două decenii. Autorităţile statale, potrivit dnei L. Cojocaru, ar trebui să demonstreze societăţii că nu sunt animate de ură şi răzbunare, ci, dimpotrivă, doresc o reconciliere. Este preferabil ca guvernanţii să-şi asume trecutul recent şi să accepte şi ei iertarea, care este deseori partea cea mai importantă în procesul de reconciliere. Iertarea, însă, nu înseamnă renunţarea sau uitarea trecutului. Cercetătoarea crede, pe bună dreptate, că problemă rezidă în felul în care adevărul despre anul 1992 va fi însuşit şi asumat de întreaga societate. Adevărul despre istoria scurtă a ultimilor douăzeci de ani trebuie să devină un mijloc de coeziune a comunităţilor de pe ambele maluri ale Nistrului, un factor edificator al Republicii Moldova şi un stimulent în procesul de reîntregire teritorială a ţării.
Ar mai fi aici de adăugat că demersul ştiinţific al colegei noastre s-a întemeiat pe o bibliografie europeană recentă, aceasta garantând originalitatea consideraţiilor expuse, întărite de propriile observaţii privind puterea iertării ca mijloc de soluţionare a conflictelor şi rolul dialogului ca element central în procesul de reconciliere a societăţilor cu memorie traumatizată.
A urmat apoi dezbaterea pe temele referatelor, întrebările publicului şi răspunsurile raportorilor, unde s-au formulat, desigur, şi unele aprecieri privind impactul pe care manifestarea de la Varniţa ar putea să-l comporte asupra societăţii. Prezentăm mai jos unele puncte ale intervenţiilor, pentru a contura şi mai clar cadrul de discuţie pe care l-a oferit cea de-a doua parte a evenimentului.
Dl prof. A. Petrencu consideră că este necesar să găsim un colac de salvare, convingător pentru populaţia celor două maluri ale Nistrului, care să ducă la reglementarea problemei transnistrene, demersul anunţându-se foarte dificil. S-a menţionat că: „Unionismul din dreapta Nistrului a fost folosit la Tiraspol drept o sperietoare pentru populaţia din stânga Nistrului, fapt care a îngreunat procesul de soluţionare a conflictului”. Dl A. Petrencu a pledat „pentru o rezolvare echitabilă a acestui diferend, prin care Transnistria se va regăsi într-un statut special în componenţa R. Moldova”, pe care o defineşte drept „cel de-al doilea stat românesc”. S-a vorbit şi despre necesitatea promovării acţiunilor menite să creeze terenul favorabil pentru un dialog civilizat la nivelul societăţii civile, care să faciliteze reconcilierea celor doua comunităti de pe ambele maluri ale Nistrului. Acest dialog, în care vor fi antrenate grupuri extinse de cetăţeni, ar avea un impact poate nu imediat, dar cu siguranţă benefic în perspectivă.
Directorul liceului cu predare în limba română „Lucian Blaga” din Tiraspol, Ion Iovcev, a menţionat în alocuţiunea sa că societatea de pe ambele maluri ale Nistrului are nevoie de iertare, acesta fiind primul pas spre împăcare. „Noi pledăm pentru ca această iertare şi reconciliere să aibă loc cât mai curând. Este timpul să ne împăcăm, fiindcă cele două maluri ale Nistrului nu au ce împărţi. Toţi suntem oameni şi avem nevoie de un viitor frumos”, a spus I. Iovcev. Domnia sa a vorbit şi despre rolul sistemului educaţional în procesul de reconciliere a societăţii moldoveneşti. S-a specificat faptul că: „Profesorii liceului românesc din Tiraspol nu au educat niciodată la elevi ura faţă de alte etnii. Noi aplicăm un sistem educaţional care are ca obiectiv atât implementarea valorilor morale şi culturale, cât şi modelarea unor atitudini, comportamente, mentalităţi. Este important sa-i ajutăm pe tineri să devină personalităţi independente, capabile să se adapteze la schimbările ce se produc în societate şi care ar putea crea un impact real asupra soluţionării conflictului transnistrean”. La finalul cuvântului său, dl I. Iovcev a stăruit asupra importanţei reuniunii, care „a ştiut să exprime adevăruri”, dorindu-se totodată ca următoarele iniţiative „să fie susţinute de cele mai largi segmente ale societăţii”.
Dra Rodica Eşanu, cercetător ştiinţific al INIS „ProMemoria”, a opinat în intervenţia sa că unul din mijloacele de împăcare a societăţii moldoveneşti ar putea să-l reprezinte, alături de Biserică, sistemul educaţional. În acest sens, amintirea evenimentelor tragice de pe Nistru şi instruirea elevilor se va face în spiritul unei atitudini de evocare a eroilor şi martirilor neamului. Pe de altă parte, este necesar să cultivăm la şcolari comportamentul tolerant faţă de semenii care exprimă păreri contrare. „Astăzi este timpul să acceptăm şi să promovăm un sistem de instruire bazat pe mai multe adevăruri”, a afirmat R. Eşanu. După părerea sa, reuniunea de la Varniţa a fost un prilej de apropiere interumană între participanţii din cele două delegaţii. Reuniunea a fost un prilej proprice şi pentru cunoaşterea unor adevăruri, pentru asumarea trecutului istoric şi transformarea lui în mijloc de reconciliere.
Subsemnatul a menţionat în luarea sa de cuvânt că apropierea celor două maluri ale Nistrului ridică probleme multiple şi complexe, care merită o dezbatere serioasă. În primul rând, a fost subliniată necesitatea protejării valorilor pentru care s-au jertfit conaţionalii noştri în timpul conflictului armat din 1992. A fost remarcat şi faptul că în dialogul iniţiat trebuie antrenat un număr cât mai mare de oameni, care ar constitui acea masă critică ce ar conferi un caracter ireversibil împăcării societăţii moldoveneşti. În acest sens, Biserica ar putea juca un rol activ, în ciuda diferenţelor de natură politică şi ideologică de pe cele două maluri ale Nistrului. Ea merită să exploateze ideea unităţii R. Moldova în propaganda religioasă, să susţină această unitate şi să câştige o şi mai mare simpatie a credincioşilor din ţară. În situaţia când cele două regiuni ale Moldovei se tot îndepărtează politic una faţă de cealaltă, Biserica ar trebui să-şi spună cuvântul mai grabnic, pentru a atenua această îndepărtare şi pentru a sprijini dorinţa de unitate a populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului.
Colonelul (r) Alexandru Gorgan, preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război din R. Moldova (1992), a relevat amintirea luminoasă pe care societatea o manifestă faţă de martirii şi luptătorii de pe Nistru, care s-au jertfit pentru libertatea şi demnitatea naţională, pentru independenţă şi pentru păstrarea limbii române. Conflictul armat de pe Nistru a însemnat un război declarat al Rusiei contra Moldovei, consecinţele căruia le mai resimţim şi astăzi. De asemenea, a fost evidenţiată importanţa reuniunii de la Varniţa pentru cunoaşterea şi colaborarea între membrii celor două delegaţii, aceştia având datoria de a lansa pe ambele maluri ale Nistrului mesaje concordante de iertare şi împăcare. Dacă religia şi instituţiile ecleziastice oferă un spatiu de dialog, ar fi raţional ca acesta să fie folosit. Al. Gorgan consideră că „va fi o crimă, dacă nu vom face tot ce ne stă în puteri pentru ca, măcar copii noştri, să nu trăiască în haosul în care trăim noi”. „Liderii politici au propriile interese, aceştia însă devin lideri doar cu ajutorul cetăţenilor. Reieşind din aceasta, societatea trebuie să fie mult mai conştientă, pentru a nu permite ca la putere să ajungă liderii care duc la conflicte şi războaie”, a opinat A. Gorgan.
Virgiliu Bârlădeanu, doctor în istorie, director executiv al INIS „ProMemoria”, a sprijinit iniţiativa de a aduce în atenţia opiniei publice din R. Moldova ideea reconcilierii societăţii moldoveneşti prin credinţă şi iertarea creştină. El a subliniat că Biserica ar putea contribui la crearea unui cadru adecvat pentru buna desfăşurare a dialogului între reprezentanţii societăţii civile şi a mediului universitar de pe cele două maluri ale Nistrului. În privinţa memoriei evenimentelor de pe Nistru din 1992, V. Bârlădeanu consideră că „este necesar de a susţine un singur adevăr, dar, în numele iertării şi împăcării, trebuie de acceptat existenţa unor diverse puncte de vedere, fie şi contradictorii”. În acest sens, spune el, „un schimb sincer de opinii în spiritul înţelegerii şi deschiderii spre conciliere poate favoriza apropierea părţilor conflictuale şi readuce încrederea cetăţenilor Moldovei în reîntregirea ţării”.
Dna Lilia Zabolotnaia, doctor în istorie, a semnalat în discursul său regretul profund al societăţii moldoveneşti pentru consecinţele negative ale separatismului transnistrean şi formarea unei enclave politice nerecunoscute în stânga Nistrului. O altă remarcă are legatură cu iniţiativele şi demersurile vizând reconcilierea celor două părţi aflate în conflict, eforturi „care nu vor face abstracţie de afirmarea identităţii noastre naţionale şi de prezentarea echilibrată şi adevărată a istoriei tragediei de pe Nistru”. S-a exprimat şi părerea că principiul creştin al iertării, invocat de cercetătorii prezenţi la reuniune, pe lângă alte principii de natură politico-juridică , „ar putea pune baze temeinice unui program de reconciliere”. Deocamdată însă societatea moldovenească rămâne divizată, pentru că cele două componente ale sale au experienţe diferite a trecutului sovietic şi a celor 20 de ani de independenţă.
Medicul Vladimir Meleca a menţionat că instituţiile ecleziastice ar putea realiza o punte trainică de legătură între cele două zone divizate ale Moldovei, atât în scopul cunoaşterii şi apropierii dintre locuitorii acestora, cât şi unirii eforturilor în vederea rezolvării problemelor stringente ale statului. Pe de altă parte, el a mai afirmat că „cea mai sigură cale spre reconciliere este spaţiul public, în cadrul căruia să se facă auzite cele mai diferite pareri ale colectivităţii”. „Cu cât mai mulţi oameni de pe ambele maluri ale Nistrului vor fi antrenaţi în astfel de discuţii, cu atât mai uşor se va găsi o soluţie a conflictului transnistrean”, consideră V. Meleca. S-a propus ca temele bilaterale ce urmează a fi discutate la alte reuniuni să prezinte un interes reciproc, astfel încât acestea să aibă priză şi la publicul larg.
În opinia prof. A. Vengherenco, fără o participare largă a societăţii civile în soluţionarea chestiunii transnistrene, nu vor fi obţinute rezultate palpabile. „Doar implicând locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului vom putea restabili bunele relaţiile, care au existat întotdeauna. În acelaşi timp, istoricii trebuie să dea o apreciere autentică, nefalsificată de ideologii, a evenimentelor din 1992. Un verdict corect al cercetătorilor asupra acestei chestiuni va permite să abordăm problemele existente şi să observăm că de fapt ele nu au rădăcini social-politice”, a specificat A. Vengherenco. Totodată, el a apreciat efortul şi consecvenţa dovedită în organizarea întrunirii de la Varniţa, intenţia de a găsi în religie un spaţiu de dialog pe marginea chestiunii transnistrene fiind calificată drept una inspirată.
Şirul vorbitorilor a continuat cu Gr. Volovoi, care a menţionat că pentru soluţionarea conflictului transnistrean este necesar de a avea o idee naţională, ce ar conveni locuitorilor ambelor maluri ale Nistrului. „Astăzi nimeni nu îndrăzneşte să spună care este această idee, deoarece ea pur şi simplu nu există. La Tiraspol atestăm o singură tendinţă – independenţa statului transnistrean, iar la Chişinău – pledoaria pentru statul unitar moldovenesc”, a afirmat Gr. Volovoi. Potrivit acestuia, „un proiect naţional unificator ar putea izvorî din aspiraţia comună a populaţiei şi clasei politice de pe ambele maluri ale Nistrului de a crea un stat independent nou, fie el unitar sau federativ”. Totodată, el este convins că „doar atunci când oamenii şi politicienii vor conştientiza că este necesar de a împărţi şi puterea, şi proprietatea, vor fi schimbări”.
Ceilalţi participanţi la masa rotundă, printre care dr. Alina Felea, dr. Rodica Solovei, dr. Igor Cereteu, dr. Dinu Poştarencu, juristul Veaceslav Popa şi unii reprezentanţi transnistreni au pledat pentru elaborarea programelor de parteneriat şi susţinere reciprocă în realizarea unor acţiuni culturale, educative şi ştiinţifice în comunităţile de pe cele două maluri ale Nistrului. Menirea acestor programe este să contribuie la atingerea priorităţii pe care o are în momentul de faţă societatea moldovenească în ansamblul ei: reintegrarea ţării. Colegii au mai avut prilejul să discute despre semnificaţia iertării creştine şi legătura ei cu aspiraţia de reconciliere; despre rolul autorităţilor, societăţii civile şi al Bisericii în reconcilierea societăţii; despre necesitatea formulării unei idei unificatoare statale pentru R. Moldova şi oportunitatea organizării în viitor a unor reuniuni similare într-un format mai extins. Se doreşte ca aceste manifestări să fie cât mai puţin contaminate de exteriorizări emoţionale şi să comporte o dimensiune ştiinţifică, pragmatică.
Este cert că reuniunea de la Varniţa a prilejuit o inedită apropiere între cele două grupuri de participanţi prin dialogul pe care acestea l-au purtat. Discuţiile s-au întemeiat îndeosebi pe evocarea unor valori creştine comune, precum iertarea şi împăcarea, încă nefolosite în iniţiativele de reconciliere a celor două maluri ale Nistrului. Motiv pentru care s-a încercat de a valorifica această cale plină de speranţe şi perspective favorabile.
Credem că nu este lipsit de rost să semnalăm aici şi unele aspecte legate de pregătirea reuniunii, pentru că acestea completează şi întregesc cadrul în care s-au „fermentat” iniţiativele organizatorilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, oferă cititorului posibilitatea de a întelege mai bine dimensiunea problematicii transnistrene.
De la început, cooperarea noastră cu puţinii colegi de la Tighina şi Tiraspol în soluţionarea chestiunilor organizatorice a fost destul de eficientă, lucrurile explicându-se, probabil, şi prin rezultatul bun pe care l-a avut prima noastră întrunire pe tema conflictului transnistrean, desfăşurată în urmă cu trei luni la Chişinău (vezi: Diferendul transnistrean, este oare „un conflict îngheţat”?, masă rotundă organizată de Asociaţia Veteranilor de Război din R. Moldova (1992), Institutul de Istorie Socială „ProMemoria”, Biblioteca Publică „Onisifor Ghibu”, 28.02.2011- http://promemoria.md/). O primă şedinţă comună organizatorică, petrecută la Mănăstirea Noul Neamţ, a decis tema reuniunii şi a stabilit locul organizării acesteia, înaltul cârmuitor al lavrei, arhimandritul Paisie, dându-şi consimţământul pentru găzduirea şi punerea ei sub auspiciile sfintei sale mănăstiri.
Pe de altă parte, Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove a aprobat cererea Institutului „ProMemoria” de binecuvântare a reuniunii de la mănăstirea Noul Neamţ, organizatorii evenimentului bucurându-se încă de o izbândă. Dincolo de aceasta, însă, Mitropolia s-a abţinut de la orice implicare în organizarea mesei rotunde, fără a se îndatora, de exemplu, cu delegarea unui propriu reprezentant la întrunire. Înaltele feţe mitropolitane au întrezărit ceea ce urma să se întâmple: deturnarea desfăşurării reuniunii de la Noul Neamţ de către autorităţile secesioniste de la Tiraspol. Într-adevăr, în scurt timp stareţul mănăstirii fusese somat de securitatea transnistreană să renunţe la găzduirea evenimentului, care nu putea fi văzut cu ochi buni de oficialitaţile tiraspolene. Astfel, s-a aflat şi la Chişinău despre această gravă ameninţare, fapt care a zdruncinat speranţele organizatorilor în reuşita manifestării. Un nou efort al acestora s-a meritat, reuşindu-se la timp schimbarea locului de desfăşurare a reuniunii, prin alegerea localităţii Varniţa, aflată sub jurisdicţia R. Moldova şi situată alături de oraşul Tighina.
Desigur, dacă masa rotundă s-ar fi petrecut la Mănăstirea Noul Neamţ, ea ar fi avut o semnificaţie spirituală mai sporită, având în vedere faima religioasă şi culturală din trecut şi prezent a acestui strălucit centru monahal, cât şi apelurile sale la pace lansate în timpul conflictului armat din 1992. În pofida acestei deturnări de situaţie, marea lavră de pe Nistru rămâne adevăratul ctitor spiritual al evenimentului de la Varniţa.
O altă consecinţă a acestei noi situaţii a fost neparticiparea părintelui stareţ la această reuniune. Nu putem crede că aici s-a oprit interesul luminatului egumen pentru iniţiativele noastre. După cum se ştie, elementele separatiste i-au cerut asigurarea că nu va interveni în realizarea acestora. Odată constrâns, părintele Paisie a rămas la mănăstire: acolo, drumul său prin vremuri se confundă de ani buni cu cel al lăcaşului de cult, unde vrednicul stareţ manifestă un zel sincer pentru evoluţia spirituală a credincioşilor săi, revelându-le splendoarea ortodoxiei...
Mai mult, planurile organizatorilor parţial au eşuat şi în privinţa delegaţiei transnistrene. Participarea acesteia la masa rotundă se anunţa a fi una numeroasă, însă din cauza ostilităţii cu care autorităţile tiraspolene au întâmpinat evenimentul programat şi a fricii provocată de acestea în rândurile posibililor participanţi, prezenţa colegilor din stânga Nistrului a fost destul de redusă. Autorităţile tiraspolene supraveghează tot ce poate fi considerat periculos pentru monopolul lor politic şi ideologic în regiunea transnistreană, vizând mai ales orice iniţiativă ce porneşte din dreapta Nistrului, propaganda anti-moldovenească fiind susţinută cu râvnă de cealaltă parte a râului.
Având autoritatea supremă asupra domeniului spiritual, Biserica ar putea să pretindă drepturi elementare şi în problemele laice, dacă în joc este pus interesul naţional. Desigur, nu trebuie supraestimată importanţa poziţiei pe care Biserica o ocupă în societatea moldovenească, dar, a evita cu obstinaţie orice contact cu această instituţie în căutarea premiselor pentru reglementarea problemei transnistrene, ar fi un lucru absurd. Dimpotrivă, considerăm că sprijinul Bisericii ar fi unul important în acest proces. Destinul Moldovei fiind marcat de conflictul transnistrean, rezolvarea acestuia şi cu ajutorul Bisericii va însemna dovada că instituţia creştinismului acţionează pentru binele comun al ţării.
Credem că ruga Bisericii pentru pace, armonie şi spirit de reconciliere ar îndemna creştinii să adere la principiul iertării şi să meargă mai departe, pentru a construi o societate puternică. Ar putea fi un nou început pentru R. Moldova, unul care să-i ajute pe locuitorii de pe cele două maluri ale Nistrului să se înţeleagă şi să trăiască în toleranţă şi pace. Chemarea la reconciliere naţională poate fi lansată prin Biserică, iar un astfel de apel i-ar sensibiliza cumva chiar şi pe cei mai refractari concetăţeni, de pe ambele maluri ale Nistrului. Între timp, aceştia vor înţelege mai bine semnificaţiile demersului respectiv, care nu urmăreşte decât să favorizeze înţelegerea între părţile adverse. Iar prin dialog vor fi găsite atât rădăcinile problemelor, cât şi personajele care alimentează conflictul.
În încheierea Mesei rotunde colaboratorii INIS „ProMemoria” au donat un lot de carte istorică Bibliotecii Mănăstirii Noul Neamţ, după care a urmat o vizită la obiectivele de interes istoric ale comunei Varniţa. Ghidul priceput al excursiei a fost dr. Dinu Poştarencu, originar din părţile locului, care ne-a familiarizat cu aspectele mai importante ale trecutului acestei localităţi, o atenţie sporită fiind acordată faimoaselor personaje de origine străină, regelui Suediei Carol al XII-lea (1682-1718), refugiat pe moşia acestui sat nistrean după bătălia de la Poltava (1709), cât şi hatmanului Ucrainei dintre anii 1687-1708, Ivan Mazepa, decedat pe aceste meleaguri în anul 1709. Carol al XII-lea şi-a ridicat o tabără militară la Varniţa, ale cărei vestigii pot fi încă văzute în prezent, obiectivul respectiv fiind în custodia Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei din Chişinău. În partea sa centrală sunt amplasate două monumente dedicate acestor vestite personalităţi ce s-au ilustrat aşadar şi în istoria satului Varniţa la începutul secolului al XVIII-lea. Un alt punct de atracţie şi interes pentru cel ce călătoreşte prin Varniţa îl reprezintă complexul de fortificaţii defensive de beton armat de la periferia localităţii, construit în perioada interbelică (cunoscut sub denumirea de Linia de întărituri Carol al II-lea al României) şi care, de asemenea, a fost vizitat de participanţii la reuniune.